Ce-ar însemna să fii parfumier în România!? Adică să te ocupi de creație, de compoziții, de cizelarea unui brand original. Să trăiești din vânzarea parfumurilor pe care le-ai făcut. Probabil că un răspuns sincer ar scoate în evidență o muncă de Sisif dacă nu chiar o imposibilitate. Dacă mergem puțin mai departe, a fi parfumier aici, în țară, nu este practic nici măcar o meserie recunoscută. În nomenclatorul de meserii nu există.

Nu există nici acele „cursuri autorizate și recunoscute de ministerul muncii”, eventual se găsește câte ceva care să te inițieze în arta parfumeriei. (Cum să combini două-trei esențe și să faci un parfum! Dar nu se poate trăi din asta…) Sau ateliere de introducere create de firme sau magazine care simt ele ceva, fac niște afaceri în domeniu, vând parfumuri…

Cu toate acestea, dacă „ai nas”, dacă știi și te străduiești să ți-l pui la muncă, vei reuși. Așa cum se întâmplă întotdeauna, cine știe ce vrea reușește. Revenind la originalitatea meseriei, sau artei dacă doriți, trebuie să acceptăm că deocamdată la noi nu există acea emulație în a crea parfumuri originale, bune și scumpe. Și nu ne referim la parfumurile pe care unele vedete locale își pun numele…

Cine are nas și deci le are cu creația parfumurilor, va pleca. Se va duce acolo unde există o piață adevărată în acest sens.

Primul parfumier român adevărat, crescut la Timișoara, a șters-o!…

Cum spuneam, cine simte că are nas de parfumier și crede că poate și știe să trăiască din asta, pleacă! Pleacă la Paris, oraș care înseamnă parfum, viață, modă. Este cazul lui Octavian Coifan, fiul fostului președinte al Consiliului Județean Timiș care de aproximativ 15 ani locuiește la Paris. A absolvit ISIPCA și din toate informațiile pe care le avem are un atelier la Paris.

Citisem undeva că a scris câteva cărți despre parfumuri, se pot găsi articole scrise de el în renumitul site pentru nasuri și parfumuri Fragrantica.com De asemenea, este prezentat în diverse articole de presă ca fiind singurul parfumier român adevărat, adică licențiat. Care face parte din elita creatorilor! Asta era prin 2010-2015, între timp lucrurile s-au mai schimbat.

» Octavian Coifan, un parfumier român la curtea Franței

Dacă răsfoim acum presa românească, vom observa că apar alte nume de „singurii parfumieri” care au pus România pe harta lumii în această privință. (Probabil o dată la 2-3 ani mai apare câte un „singur parfumier român adevărat”!) Nu cred că este doar o exacerbare obișnuită a presei, care ridică în slăvi dar te poate și coborî în abisuri. La fel de adevărat este că această industrie are în ea foarte mult monopol, marketing, bani. Este însă ciudat că nu găsim informații recente despre Octavian Coifan și activitatea sa. Și dacă observăm că blogul său era unul gratuit, pe care acum nu se poate citi nimic și pentru care nu trebuie să faci nicio investiție, se nasc alte întrebări. Căci, într-o industrie concurențială la maxim, cum este cea a parfumurilor, tăcerea este sinucidere.

Pentru parfumierii autentici, Parisul este magnet

Și totuși, lucrurile încep să se schimbe. Ca să creezi un parfum și să ai un anumit ingredient, globalizarea este soluția. Astăzi, în maxim câteva zile, poți obține orice componentă și-ți poate fi livrată în orice loc din lume. Da, dar inspirația și frumusețea se găsesc doar la Paris!

Cum spuneam mai sus, apar mereu și mereu alții apelați ca „singurul român atestat” și care se lansează în această industrie. Marea problemă românească este însă autenticitatea. (Ca și plagiatul dealtfel, lipsa de meritocrație, boli naționale.) Puțini au răbdare să facă o școală adevărată la Paris sau Grasse și se mulțumesc cu cursuri de instruire, de introducere în parfumerie, care însă iau ochii neinițiaților.

Alex Lee iese din visul american și intră în cel parizian

Ca să vedeți însă ce înseamnă munca adevărată, câte eforturi trebuie să depui pentru a deveni ceea ce vrei, probabil exemplul lui Alex Lee este unul foarte portivit. Acesta, unul dintre cei mai renumiți parfumieri, un asiatic, copil de emigranți în California, nu avea niciun fel de indicație, premoniție sau pregătire să intre în industria de parfumuri. Părinții erau informaticieni, veniți din Asia de Sud-Est pentru o viață mai bună. Alex a început chiar studiile facultății de medicină dar pe care le-a abandonat în urma unor întâlniri, a urmăririi unor seminarii…

Alex Lee a constatat că de fapt el era atras de multă vreme de parfumuri. Mergea în urma fetelor și le mirosea părul. Făcea comparație între parfumurile din păr, încerca să distingă parfumul sau șamponul. Apoi a abandonat cursurile de medicină și s-a dus la Lyon, a învățat limba franceză iar anul următor a fost admis la ISIPCA.

Restul carierei a venit în mod firesc.

Interesant la unii parfumieri este că ei lucrează pentru diferite branduri iar uneori nici nu știm cine a creat o anumită rețetă. Alți creatori, care și-au luat destinul în propriile mâini și au avut inteligența și puterea să-și așeze businessul pe rețete de colaborare, au devenit celebri.

Marea lume a parfumurilor internaționale este însă total diferită de cea de la noi. Unde dacă te știe lumea puțin, crezi că ești deja calificat să vinzi parfumuri.