Femeia Coco Chanel, marea creatoare de parfumuri, era de fapt fascinată de simbolisitică. Așa cum unii sunt încrezători în puterea divină dată de cifra 7, alții caută evoluția dată de cifra 5. Coco Chanel era obsedată de cifra 5. Dacă suntem atenți la relatările din acea perioadă, aflăm (și înțelegem) că e foarte posibil ca femeia Coco Chanel să nu fi fost chiar creatoare de parfumuri.

Cum!? Încercăm să demolăm mitul celui mai bun parfum al tuturor timpurilor? (Cel mai bun, mă rog, de gustibus…) Nu. Toată lumea știe de Ernest Beaux, parfumierul care lucra pentru ea. De fapt nu toată lumea, ci doar cei interesați de subiect. Ei bine, știm cu siguranță că nu Coco a creat parfumul, ea doar a cerut să-i fie creat unul pe care să-l asocieze cu casa ei de modă.

Așadar Ernest i-a prezentat un set de mostre de parfumuri. Ea l-a ales pe cel cu numărul 5 și l-a prezentat în ziua a cincea din luna a cincea a anului 1921. Obsesia 5-ului! Cerința acestei minunate femei de afaceri a fost să fie creat un parfum greu de falsificat. Iar asta se putea realiza printr-un mix de esențe. Mai multe componente ale parfumului într-o proporție secretă (ar fi peste 80!) l-ar fi făcut extrem de greu de descifrat.

Bun. Ca să înțelegem inovația ar trebui spus că până atunci parfumurile erau greoaie. Adică doreai un parfum de trandafiri, păi din trandafiri era. Iasomie? Dă-i cu iasomie. Ei bine, marea inovație a lui Ernest Beaux a fost că a introdus aldehidele în compoziția parfumului.

Nefiind cronicari și nici parfumieri veritabili, noi doar vindem printr-un magazin online, ne-ar fi greu de spus dacă Chanel no 5 a primit prea multă aldehidă, scăpată din greșeală de către unul dintre laboranții care lucrau pentru Beaux sau chiar așa s-a vrut rețeta! Dificil, nu este scopul nostru să deslușim istoria parfumurilor și poate nici n-ar fi interesant. Un lucru pare a fi sigur: Coco Chanel a avut viziune și a plătit omul care trebuie, ea nu a creat parfumul!

Casa Chanel opțiune pentru marketing for ever?

Cu siguranță că Gabrielle Bonheur Chanel (numele său adevărat) a fost o excelentă femeie de afaceri. Fără îndoială că a avut acest simț. Una din marile sale idei de afaceri, de marketing și în același timp de păstrarea calității parfumurilor sale au fost contractele încheiate cu furnizorii. Se spune că unul din secretele care dau calitate parfumului, aceeași pe tot parcursul timpului, ar fi contractul exclusiv încheiat cu familia Mul din Grasse. Aceasta ar fi cules manual toată materia primă de flori necesară pentru Canel no 5.

Ideea aceasta cu contract exclusivist de funrizare de flori, culese manual și în același mod, recoltate în aceeași perioadă a anului a funcționat. Temperatura din zona respectivă n-ar fi trecut de 27 de grade, aceasta fiind una din constantele producției de flori, în consecință de parfum. Însă, lumea a evoluat! Clima s-a schimbat, în sudul Franței de mult se depășesc temperaturile acelea blânde de vară răcoroasă. Cine mai crede în ele? Apoi, mai mult, florile de iasomie s-ar culege și livra deja mault mai ieftin din India, de exemplu. (La fel ca florile de trandafir din Bulgaria!)

Deci, cu siguranță, exclusivitatea contractului pentru materie primă pentru parfumul Chanel no 5 nu mai este valabilă. Ceva s-a schimbat. Dar ce, telefoanele iPhone produse în China nu sunt bune pentru dvs.?

Am putea deci să spunem că un parfum Chanel no 5 de acum mai este același cu cel din 1930!? Cu siguranță că nu!

Chanel s-a mirosit cu naziștii!?

Publicistul Stelian Tănase este unul dintre cei care nu văd în Coco Chanel altceva decât o femeie rece, calculată și grozav de antipatică și nicidecum o creatoare de parfumuri. (De Gustibus…) În cartea sa „Repertoarul amorului – 69 de povești de dragoste din istoria lumii” el își dezvăluie aceste sentimente anti caneliste dacă le putem spune așa. De fapt, se pare, Stelian Tănase a căzut sub efectul cărții care s-ar putea traduce „În pat cu dușmanul” scrisă de americanul Hal Vaughan.

„Sleeping with the enemy. Coco Chanel’s Secret War”, cartea lui Hal Vaughan, apărută în 2011 și încă netradusă în română a făcut și încă face valuri. Nu am citit-o și nu pot să vă spun decât recenziile și cronicile ei. Cartea a aprins spiritele. De o parte se află stilul hollywoodian al autorului, un fost ofițer american în serviciul de informații externe, fost ziarist, a lucrat în misiuni diplomatice. În fine, s-ar părea că este un om care știe ce spune. Și poate chiar este, nu-mi propun să dau un verdict în privința lui.

Conform cărții lui, Coco Chanel ar fi fost colaboratoare a statului nazist german! Este o concluzie care a reușit să facă să se vorbească (mai mult) despre Hal Vaughan. Interes comercial? Adevăr istoric? Relevarea datelor din arhive? Pentru noi, aici, în România, este vorba de o carte care se vinde. Este suficient să-i citim o scurtă recenzie pe Libris pentru a ne determina să o cumpărăm.

„Riposta” franceză

La o așa lovitură de imagine a bijuteriei naționale franceze, în hexagon s-a răspuns mai degrabă pasiv. Dacă Paris Match a ignorat subiectul, găsim replici cu titlu de inventar în Le Monde sau chiar de susținere a ziaristului american în Le Figaro. Despre acesta din urmă însă, trebuie să notăm că este un ziar de stânga, ceva ce se opune din principiu valorilor liberale.

Poate cea mai interesantă opinie despre subiect o găsim în coditianul ceasornicarilor, o publicație doar aparent obscură, dar greu de înțeles în România. (Noi nu înțelegem branșele de meserii, breslele, cum li se spuneau odinioară… Cele ale ceasornicarilor francezi și elvețieni nici atât!). În fine, ceasornicarii îl fac pe Hal Vaughan nici mai mult nici mai puțin decât „neobrăzat”.

Adevărul este că despre Coco Chanel vei afla informații cu aroma locului de unde le citești. Dacă ești de stânga sau de dreapta, dacă ești minimalist sau sofisticat le vei interpreta așa cum simți.

Ceea ce este velnic însă, la fel ca parfumul Chanel no 5 este spiritul pe care l-a trezit această femeie. Revoluția care a făcut-o în modă și perenitatea numelui ei. Nu este puțin lucru.

» Vezi site-ul oficial Chanel