Ați văzut vreodată pe Facebook cursuri de genul cum devii parfumier? Reclame care promit că te învață să faci mii de euro din creația parfumurilor? Nu prea cred, iar asta pentru că aici (măcar) impostura nu a prea pătruns. Acum, nu înseamnă că nu se poate trăi din creația de parfum, că este un domeniu rezervat doar anumitor „nasuri”, nu asta este ideea ci faptul că un parfum se vinde mai greu decât v-ați închipui.

Ca să vinzi parfumuri trebuie în primul rând să le cunoști, să le înțelegi, să știi ce vorbești! Dacă, de exemplu, îți place acest „job” și ai afinitățile necesare, a fi parfumier nu este chiar imposibil. În societate însă, ca să te impui în branșă, să oferi credibilitate că într-adevăr ești o persoană capabilă să creeze un parfum și nu un chinez care copiază tot ce prinde, ai nevoie de o carte de vizită. Un fel de patalama. Un atestat, ceva care să sune ceva de genul „acesta este un tip (sau o tipă) care știe să facă parfumuri! Uitați diploma!”

Vreți, nu vreți, așa funcționează lucrurile. Nu este adevărat că ai succes oricum, că nu ai nevoie de calificare, că dacă ești fotbalist sau cântăreț poți fi parfumier. Angajatorii cer așa ceva, adică o dovadă, partenerii de afaceri vor și ei credibilitate.

Diploma de parfumier; calea lungă și calea scurtă

Unul dintre cele mai europene (și mai autentice) moduri de a deveni parfumier este să obții o diplomă de la Grasse Institute of Rerfumery (GIP). Pentru cine nu știe Grasse este Mecca parfumurilor, buricul pământului în acest domeniu. O să revin pe acest subiect într-unul din articolele viitoare. GIP este și el o afacere, însă una care merge pe calitatea învățământului, nu pe obținerea de diplome și titluri plagiate. Știți la ce mă refer.

Calea lungă, o diplomă după 18 luni de studiu

GIP din Grasse selectează persoane cu abilități. Adică persoane care pot fi în stare să creeze un parfum. Care au noțiuni, talent, mă rog, tot ce ar trebui să definească un aspirant la gloria lui Francis Kurkdjian. Costurile cursului sunt undeva de aproape 14.000 de euro. Este vorba doar de taxa de școlarizare. Cazare, masă, altă discuție dar vă ajută ei cumva aici. Prețul este (să recunoaștem) mic. Însă, ar trebui să știți că „școlarizarea” este practic suportată de sponsori.

Cine sunt acești sponsori? Fabrici de cosmetice, firme producătoare de parfumuri, lanțuri de magazine, ș.a, entități care de obicei își recrutează angajații, partenerii, colaboratorii dintre absolvenții GIP.

Ce ar trebui însă să rețineți este că are loc un proces de selecție foarte sofisticat. Veți fi verificat de aptitudini, probe, interviuri. Concurența este una acerbă, se fac grupe de câte 12 cursanți care sunt selectați de pe toate continentele. Cam 20 pe un loc! Cum era la medicina la noi înainte de 1989!

Cursurile se desfășoara în engleză și ar trebui s-aveți o licență. Sunt preferate studiile superioare de marketing, de chimie. Adică, vreau să spun, nu poți merge la aceste cursuri dacă ți-ai băgat picioarele în bacalaureat sau ești copil de bani gata și crezi că ți se cuvine totul!

Parfumier după cursuri de scurtă durată

Mai există o cale de a deveni parfumier, de a obține un fel de atestat că ați fost școliți la Grasse: cursuri de scurtă durată. Acestea durează două săptămâni fiecare în grupe de câte zece, puteți porni de la nivelul de începător și ajungeți la nivelul mediu. Dacă știți ce vreți și vă puteți organiza, le faceți într-o vară pe ambele. Cu puțin noroc faceți și unul de nivel superior.

Ideea este că un curs de parfumuri de nivel superior (sunt și ele împărțite pe specialități), condițiile de acceptare sunt mai stricte. Chiar și la cele de nivel inferior trebuie să aveți aptitudini, nu ajunge să vă înscrieți și să plătiți taxele, deși acceptarea este totuși mult mai facilă.

Aceste cursuri le puteți face cu să zicem 15.000 de euro într-o vară. Cam cinci mii cursurile și restul cazare și masă fără a trăi în lux. GIP organizează aceste cursuri

Întrebare: la ce vă folosesc aceste cursuri de scurtă durată? Răspunsul este simplu. Vă puteți deschide o firmă, vă faceți un PFA, colaborați cu producători de parfumuri, aveți ce face! Dar să aveți talent…

Concluzie: parfumurile nu miros doar a flori ci și a marketing

Dacă vă place munca aceasta și aveți „feeling” pentru ea, însoțiți și trofeele obținute de la Grasse, nu se poate să nu aveți succes ca parfumier. În România există astfel de persoane care au mers pe calea licențierii la Grasse. Dar există și oameni care au ales o atestare la alte institute. De exemplu la The New Luxury Code.

Ce este mai bun să urmezi, ce școală face parfumier din cel ce-i urmează cursurile? Greu de spus. În această branșă este și mult marketing, nu doar miros. Căutați pe net și veți găsi că în România mai sunt și așa-zișii parfumieri care cred că publicitatea rezolvă totul. Nu este adevărat, iar eșecul lor este vizibil.

Ca să vinzi un parfum trebuie să-l înțelegi, să știi despre ce vorbești. Ca să fii parfumier trebuie să ai o oarecare chemare. Ca să fii unul bun trebuie vocație. Dar ca să vinzi parfumuri ai nevoie și de marketing, trebuie să și convingi că ești ești printre cei buni.